Gone 'till November

Gata, plec. Cu serviciul, pana in noiembrie, la mare. Doua saptamani pline, grele, nasoale, nici nu vreau sa ma gandesc. Sunt totusi cele mai importante de anul asta, profesional vorbind, asa ca nu e loc de greseli sau de erori prin planuri. Asa zice Seful. Si cam asa si este. Pentru ca la sfarsit ma asteapta o luna binemeritata de concediu:). Inafara de luna din vara. Si de cea din primavara. Si uite asa, cu aproape trei luni pe an de zile libere si concedii, parca se mai merita sa te sacrifici doua saptamani. Mai ales ca seful a promis ca daca-s bun, la anul imi da aproape o luna intreaga de concediu de studii. Si in iarna presimt ca ma si "imbolnavesc" vreo doua saptamani...
Vrea cineva un loc la noi in celula?

The Gadsdens, Small Town Boy

Insignificant Other

Ati observat cum uneori lucrurile marunte si aparent lipsite de orice valoare sau semnificatie ne influenteaza viata atat de puternic, incat ajungem sa ni le amintim pentru totdeauna, sa ramana parte din noi si sa ne schimbe constant si ireversibil?
Un gest, o vorba, o privire, o licarire prinsa cu coada ochiului, toate pot deveni pe nesimtite momente cheie ale existentei noastre.

Yann Tiersen, Valse D'Amelie


Imi vine in minte un exemplu concret, ceva care s-a intamplat cu destul timp in urma...
Am intalnit absolut intamplator o fata. O chestie de moment, o privire prinsa in metrou printre alte zeci si o stare de resemnare fireasca dupa o zi lunga de munca, m-au facut sa nu trec pur si simplu pe langa. Au urmat trei luni frumoase si repezi, rupte de o alta privire aruncata la nervi, care pe moment a parut ceva mai mult decat poate a fost si pe care am interpretat-o cu mult prea multa exigenta. Detalii.
Acum, dupa multa vreme, in acelasi metrou, intalnesc aceeasi privire si din nou o stare de resemnare ne-a facut sa nu trecem peste.
Amandoi am plecat apoi cu o intrebare ce ne va chinui mult timp: ce-ar fi fost daca? Daca as fi mers atunci mai departe sau daca nu am fi pus punct la un moment dat.
Ambele variante ofera o infinitate de posibilitati, de variatiuni, care la randul lor influenteaza la nesfarsit.De cele mai multe ori ne proiectam evenimentele in viata cu foarte mare grija si atentie la asa-zisele detalii, in incercarea de a pune ordine si a nu ne lasa prada hazardului. Pentru asta facem sacrificii, luptam, ne zbatem si dam din coate, in speranta ca la sfarsitul zilei sa ne simtim mai aproape de idealul de fericire catre care orbecaim neincetat. Urmam exemple, planuri elaborate, trenduri si idei care nu ne apartin, doar pentru a apartine unui curent, unei epoci, societati sau ideologii in mijlocul carora ne aflam fie ca vrem, fie ca nu.
Dar toate acestea ne pot oferi, vreodata, vreo garantie? Tot ceea ce facem premeditat ne duce intr-adevar mai aproape de ceea ce vrem in final? Ne ajuta sa fim mai buni, mai fericiti, sau intamplarile pe care le generam sunt doar niste iluzii care ne ajuta sa "savuram" timpul pe care suntem obligati sa il devoram?
O intrebare al carei raspuns il vom afla cu totii la un moment dat, dar care nu ne va mai putea ajuta cu nimic.
Poate, intr-adevar, lucrurile marunte si aparent lipsite de orice valoare sau semnificatie sunt cele care dau farmec vietii.

(foarte) Scurt tratat de evadare

Cat de teama ar trebui sa iti fie pentru a renunta la ceva ce visezi, in detrimentul a ceva cu care esti obisnuit?
Concret: apuci pe un drum, o cariera, un oras, prieteni, apucaturi. Chestii de conjunctura si nimic neobisnuit pana aici. Insa, de la o vreme, iti incolteste in minte gandul unui alt job, oras, peisaj social, tabieturi, toate croite dupa propria-ti fiinta, adaptate aproape 100% tie si felului tau de a fi. Ce faci?
Toti vrem la un moment dat sa o luam de la capat, sa ducem viata cu care ne identificam cel mai bine si pe care vom fi mult mai fericiti sa o traim.
Trecand peste partea cu identificarea si dorinta de a te afla in alt peisaj, peste calculele pragmatismului firesc si inainte de stabilitul detaliilor organizatorice inerente, e cazul sa iti pui o intrebare simpla: "de ce nu?".
E ceva ce te impiedica, adica ceva ce te impiedica cu adevarat si cu niciun chip nu poti sa treci peste?
Probabil ca nu, desi raspunsul este de cele mai multe ori afirmativ. Doar justificarea comoditatii, temerilor, conservatorismului, carentelor personalitatii, etc. Lucruri ce devin periculoase odata scoase la lumina. De aceea e mai bine sa le lasam in bezna odata si pentru totdeauna. Si sa trecem peste...
Sa faci o lista cu plusuri si minusuri? Mai bine incepi cu un plan, apoi lista. Asa spune cartea. Incepi cu inceputul, adica cu tine. Cu ce vrei. Apoi aliniaza si adapteaza datele. Vezi ca ceva nu se potriveste, substitui. Vezi ca ceva merge imbunatatit, te bucuri.
Apare problema dead line-ului. Parca cincinalul suna cam aiurea, dar daca altfel nu se poate mergem si pe varianta asta.
Consultanti? De o bicei e mai bine fara. Te trag inapoi, chiar daca fac parte si ei din noul peisaj. Exemplul personal e un magnet foarte puternic si va face minuni atunci cand vei dori sa fii urmat de cineva anume. Trust me on that.
Invata! Non stop, oriunde. Invata despre noile idealuri. Unde mergi, cand, cu cine, cu ce, ce vei face. Nu e mai greu decat pana acum, doar diferit.
Ai planul, acum apuca-te de el. Restul este doar teorie si munca. Apoi distractie. Si in sfarsit, ceea ce iti doresti. O viata.

Lovely day

Farmecul cautarii sau a ceea ce se afla la capatul ei?

Erica Jennings, It's A Lovely Day

Doer, watcher, wanderer

Viata are multe de oferit. Mult prea multe pentru a ne permite sa asteptam ca totul sa vina de la sine catre noi.
Poate ca felul nostru de a fi se modeleaza de la situatie la situatie, de la experienta la experienta, se compune dintr-un amalgam de atitudini, insa mereu una ne va domina existenta.
Intr-o carte pe care am citit-o de curand scria ca oamenii isi autoprogrameaza inconstient in anii copilariei destinul pe care il vor avea. Ceva de genul "de ce iti este frica nu scapi", dar si cu conotatii pozitive. Iar acest lucru ii indeamna catre un anumit mod de abordare a existentei.
Astfel devenim "doers", "watchers" sau "wanderers".
Nu pot spune ca un tip din cele trei este superior celorlalte. Fiecare isi traieste viata cum simte.
Unii prefera sa nu astepte nimic sa treaca pe alaturi fara sa incerce sa intervina. Ei stiu mereu ce sa faca. Dar nu vor avea timp pentru asimilari complementare.
Altii sunt fiinte contemplative. Fie asteapta ceva, fie se bucura de spectacolul din jur, traiesc pentru a intelege. Dar vor experimenta mai putin.
Iar altii au un drum numai de ei stiut, cei care abordeaza totul cu cea mai pura forma de originalitate pe care le-o poate darui natura. Fara a le pasa de multe conventii, traiesc asa cum simt, cu un pret.
Partea interesanta este ca viata te poate duce intr-un punct in care iti doresti mai mult decat ai fi dispus sa obtii in mod obisnuit. Simti nevoia sa traiesti dublu, sa intelegi, sa simti, sa faci. Sa iei cate ceva din fiecare.
Avem puterea sa schimbam ceva sau nu?
Tu ce esti?

Parfum

C'est vrai, je suis encore ici...
Ce inceput mai bun pentru un post despre parfumuri?
Alergand putin vara asta "per fumum"-ul capitalei cu aspect de vesnic santier, m-am tot lovit de varietatea aromelor preferate de romanii care doresc cu tot dinadinsul sa personalizeze intr-un fel sau altul aerul ce ii inconjoara.
Vrand-nevrand, ce e tare te face atent, maxima cu care se pot mandri tipele de mall, (stiti voi, cele imbracate in general in alb, accesorizate exagerat si fara gust cu biju-uri aurii si genti cu lacatel pe care initialele apar mari, sa fie vazut de toata lumea ce geanta de lux avem), care ziua in amiaza mare viziteaza etajele cu restaurante din mai sus amintita locatie. Nu pot sa zic, fiindca mirosul de mancare vine ca o binecuvantare si alunga precum tamaia necuratul odorurile dulci si ieftine, care merg mana in mana cu Canicula. Cine o mai fi si ăsta acuma, altul care face ravagii...
Imediat renunt la aerele conditionate dinauntru si ies pentru o gura de oxigen proaspat iesit din tevile de esapament ale celor care isi petrec ziua de munca la volan. Ma indrept spre o statie RATB in speranta ca ce vine e gol. E plin.
Urc cu greu si constat ca obiceiurile predecesorilor nostri romani, pentru care baia zilnica era o procedura foarte importanta, nu sunt respectate de toata lumea. Nu vad in jur nici indieni, nici pakistanezi, nici malayezieni(la astia sunt interzise parfumurile!). Stramb din nas, ametit de sudoarea pensionarilor. Nasol moment.
Cobor si urc apoi catre etajul 2 al unui shopping center central in cautarea unor reduceri. Acolo, in unele spatii, muzica merge mana in mana cu alt concept de marketing modern, mirosul. In toate magazinele ce promoveaza un brand miroase la fel. Aiurea modern. Francezii isi parfumau incaperile palatelor inca din secolul 17, la fel si mobila, nu mai zic de haine, mai ales manusile. Fiecare membru al familiei regale avea o mireasma preferata si servitorii stiau in camera cui intra. Interesant de imaginat mirosul promotional al unei canapele Luis XV...
Nu gasesc nimic interesant ca model sau pret, decat ceva miros de cauciuc si iz de contrafacere de care prefer sa nu ma apropii.
Din nou stradă, cald si aglomeratie. Ma plimb putin, privind cu speranta la norii care incepusera sa ne faca cu ochiul.
Vad o librarie. Intru si ma bucur sa gasesc cu totul altceva. Mirosuri florale, ceaiuri natural aromate si prospetime. Poezie curata.
Apropo! Voi ati observat ca lumea a inceput iar sa citeasca?
Pana la urma, cel mai bun parfum pe care l-am savurat saptamana asta a fost cel de femeie. Cu admiratie pentru Givanni Arpino.

Bright New One

Te-ai plictisit?
Ajunge cu ce ai, cu ce faci, cu ce vrei, cu ce poti?
Vorbesti mai mereu de schimbare?


Led Zeppelin, All my Love


Iti place sa hoinaresti pe strazi noaptea in cautarea unei senzatii pe care nu ai mai simtit-o pana acum, te detasezi adesea de tot ce s-a intamplat peste zi, iar gandurile iti confirma ca poti mai mult, mult mai mult?
Ei bine, DA! Ai nevoie de ceva nou, ai nevoie de ALTCEVA.
E deajuns sa ramai nemiscat si sa asculti cum noutatea se afla chiar langa tine, o intalnesti la tot pasul si sta sa fie apucata si invitata la joaca... Vei vedea cat e de usor, doar asta iti doresti, nu? Daca vrei sa stii: si ea te doreste pe tine!
Doar suntem oameni, vorba reclamei. Asta inseamna ca suntem dependenti de schimbare, vrem nu vrem...
Blamezi uneori conservatorismul, dar ne recunoastem prin traditie si evoluam de multe ori pe seama hazardului. Esti eroul vietii tale, insa pentru a te putea striga cineva pe nume va trebui sa devii mult mai mult de atat. Crezi ca te tine?
Asteptarea nu e buna, nu iti va aduce niciodata inapoi timpul pe care ti-l pretinde.
Incearca si vezi, doar cel nou esti chiar TU!

Un alt fel de suferinta

Se spune ca suferinta ii uneste pe oameni...
Nu ma refer doar la situatiile de zi cu zi, cand spiritul oprimator al sefului se intalneste cu spiritele oprimate ale subalternilor, iar acestia, intr-un avant plin de solidaritate o pun de-o barfa cu conotatii care mai de care mai sadice cu putinta la adresa inculpatului de mai sus.
Dictonul isi are originea in vremuri de mult apuse, in care principalele griji nu erau nici pe departe legate de proasta functionare a aparatului de aer conditionat de la birou. Daca ne gandim doar la numeroasele razvratiri invatate pe la istorie (sau nu), vom intelege avantul pe care suferinta in grup il poate da maselor.
Putina dramatizare nu strica niciodata, insa nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Problema pare mult mai complicata.
Dincolo de interpretarile cu origini foarte variate, gen conflagratii in numele unor idei comune sau impotriva acestora, teoriile conform carora oamenii simpli si apasati de povara traiului de pe o zi pe alta sunt cei care pot socializa "mai bine"(se ajuta mai mult) intre ei, par destul de actuale.
De cate ori nu am auzit ca darnicia unora este direct proportionala cu lipsurile lor?
Lucru perfect completat de zgarcenia si avaritia proverbiala a altora, foarte avuti...
Astfel de exemple se gasesc la tot pasul, iar firescul tinde sa acopere toata problematica in discutie.
Interbarea mea este alta: regula este valabila si atunci cand vine vorba de "chestiuni amoroase"?

Ma intreb...

Oare ne sta in fire sa ne cufundam de-a dreptul existenta in micile probleme ale vietii de zi cu zi sau suntem supusi unui tratament nascator de comportamente deviante?
Job, casa, vreau masina, unde merg de sarbatori, cu cine, cu ce ma imbrac, de cate ori, cand ma dezbrac, de cate ori, spe ce alerg, pe cine urmaresc, ce telefon, ce strada, ce oras, cat vreau, ce pot, ce nu pot,ce stiu, ce vreau sa stiu, ce carte, ce joc, ce mai alergatura spre ceva neconturat suficient de clar...Se spune ca prima conditie ce trebuie indeplinita pentru a obtine ceea ce vrei este sa stii ce iti doresti. Este conditia necesara dar nu si suficienta pentru a tinde catre idealul unei fericiri.
Iar daca alegi sa astepti inspiratia, in speranta ca odata cu ea va veni si reusita, s-ar putea sa astepti si mult si degeaba.
Pe de alta parte, fara putina imaginatie nu poti configura un traseu de urmat, aducator de satisfactii intr-o lume in care se propovaduieste unicitatea, dar se asimileaza omogenitatea.
Deci: cine face diferenta? Noi, prin rigurozitate, principii, disciplina, munca, optiuni judecate si decizii bine analizate, sau tot noi, prin inspiratie, intuitie, talent, instincte si chemari naturale, afinitati si preferinte, trairi unice si curiozitati satisfacute?

When you fly away - draft -

When it comes to understanding who you are, things turn around your ideas just like a kite in the wind, waiting for the "big great blast" to throw it in the right direction.
Living on your own... It's been said, it's been done before. But nothing compares to your own free world and experience. So, we don't have a pattern, except for our own imagination and futurology skills.
The right decision always seems to be the one you take, no matter the consequences.
Assuming the first step is already history, let's see what is it to be done from now on.
First of all, take some time to exercise the new you. Try to see what happens next, what you do wrong and what seems to be right in the first few days or even weeks, depends on the situation.
Adapting to new challenges is the next step to be taken. Decide wether you like doing this or that and rather find the compromise then denying everything.
Next, concentrate on the things you can do now and couldn't do before. It's going to be a lot of fun, but never exagerate. It can be tricky. And it's the quickest way to failure.
Be responsable. Be honest and always do things when supposed to.
Just live and make plans. Learn as much as you can, without considering the others.
It's all up to you now, and that's what you should always remember.

This is a far-from-complete guide of things you should consider when living home for home.
Please give a hand!

Ce e mai important pentru tine?

Sunt anumite lucruri carora tindem sa le dam o importanta mai mare decat au.
"Oare ce va zice seful daca maine sun la lucru si spun ca imi este rau sau ca imi iau concediu medical cateva zile? Ce parere isi va face despre mine?";

"Ar fi mai bine ca diseara in club sa port bluza rosie sau pe cea albastra? Sa merg cu parul intr-un fel sau altul? Ce ceas sa imi iau? Oare ce va zice X despre mine?";

"I-am cumparat lalele si ii plac trandafirii. Ce va zice acum?"...


Griji inutile. Peste zile sau saptamani, aceste lucruri vor fi deja date uitarii, iar ceea ce va ramane in urma deciziilor tale va fi ceea ce conteaza cu adevarat: ceea ce simti, o atitudine, o intentie, o amintire de nepretuit.
Ce daca seful va zice ca poate nu te doare capul? Ce daca iesi in oras si cheltuiesti aiurea mai mult decat ti-ai fi permis? Ce daca vrei ceva la un moment dat si nu rezisti tentatiei, iar apoi constati ca mai bine nu ai fi dat curs acesteia?
Viata inseamna mult mai mult decat impresii de moment, scantei ce se sting imediat si imagini pierdute aiurea in amintiri.
Gandeste-te mai mult la tine si la ceea ce vrei si iti place. Cu totii avem visuri, unele realizabile, altele nu. Dar si cele ce par nerealizabile ar putea fi, nu-i asa?
Pentru tine, ce e mai important?

Paradisuri superficiale

Sunt ideile cu care te joci cand spui ca ti-ar place sa fii undeva anume, sa ai ceva anume, sa te porti intr-un fel anume, toate greu de dobandit deocamdata. Sunt ganduri aruncate in joaca, alternative existentiale de moment, franturi de memorie decupate de aiurea.Si pe toate le lasi in urma, ceea ce ramane fiind doar vaga promisiune ca poate candva, undeva, iti vei face cadou o astfel de iluzie, doar de dragul prezentului.
Sa fie oare aceste dorinte masura gustului sau cea a sperantelor?
Pentru ca in al doilea caz ar trebui sa urmeze mai mult decat un oftat plin de o vaga speranta. Ar insemna sa facem ceva, sa ne dedicam intru totul obtinerii acelui lucru ispititor.
Dar cum reusim sa ne hotaram asupra a ceea ce ne dorim mai mult si mai mult? Probabil ca in functie de calea pe care ar trebui sa o urmam. Cale ce uneori este mai importanta decat capatul ei.
Exact ca viata.

Urbanism

Incercati urmatorul exercitiu de imaginatie:
Iesiti intr-o seara sau noapte intr-un spatiu larg si deschis, de preferat o piata centrala. Apoi eliminati toate cladrile din peisaj.
Ceea ce ramane este apasarea stelelor si strazile neprotejate, misunate de oameni si masini.Omul este un animal pe care nu il bate vantul...

Spatii verzi

Fie ca sunt amenajate sau nu, spatiile verzi au oferit intoteauna liniste, relaxare si aer curat, stari generale de bine sau, dupa caz, inspiratie si invitatii sportive.
In orase, astfel de oaze pretind amenajari si cer atentie, pretuite fiind din cauza raritatii lor. Insa acolo unde verdele domina peisajele pe sute sau chiar mii de kilometri patrati, regulile se schimba... In acele locuri, tot ceea ce nu este verde se supune legilor nuantei dominante si are nevoie de protectie.Cam la fel se intampla si cu noi. Unicitatea ne face speciali, dar puterea sta de fapt in unitatea pe care o manifestam.
Se pare ca spatiile verzi din viata noastra ne ofera masura atentiei de care avem nevoie si a celei pe care o oferim. Depinde ce alegem sa fim: cei unici sau cei multi. De fapt voiam sa spun cei uniti.
Raspunsul la aceasta intrebare este cel afirmativ. Si un motto la care am aderat.
Il (re)cunoastem?

Leapsa de la White Shadow

1. Cat timp acorzi internetului?
Cam o ora si jumatate pe zi. Nu mi se pare nici mult, nici putin.

2. Cel mai interesant blog pe care-l citesti?
Cel al AnaAyanei. Este foarte complex, profund, scrie cam pe stilul meu si pur si simplu vreau sa aflu si opiniile altor oameni pe temele propuse de autoare.

3. Leapsa merge mai departe la Oana si Cristal

Coincidente

Cateodata am impresia ca toate merg in aceeasi directie, lucrurile sunt aranjate si parca urmeaza acelasi plan, totul pare ca se indreapta catre aceeasi finalitate si se leaga...
Nu prea cred in coincidente si totusi, ele se fac simtite atunci cand nu ne asteptam.
Zilele acestea ma preocupa limbile straine: am cautat meditator pentru suedeza si am gasit; am examen la limba engleza, iar la munca am de tradus un document din romana in limba lui Shakespeare, lucru putin obisnuit, deoarece aceste sarcini revin de obicei altcuiva.
Ceea ce mi s-a parut si mai neobisnuit a fost faptul ca, in decursul saptamanii trecute, din cele cinci cunostinte noi pe care mi le-am facut prin intermediul prietenilor, patru sunt absolventi de limbi straine, iar unul lucreaza intr-un birou de traduceri. Si de la fiecare am obtinut informatii care imi folosesc si imi influenteaza in bine activitatea pe moment.
Nici nu stiu daca sa ma amuz sau sa ma mir de acest lucru, insa chestii de genul asta se intampla si altora.
Sa fie oare regulile imuabile ale universului de vina sau doar imaginatia mea a luat-o putin razna, afectata vizibil de importanta majora pe care am acordat-o subiectului in sine in ultimele zile?

Erase and rewind

Viata nu ne ofera niciodata o a doua sansa.
Nimic nou sub soare, de vreme ce timpul este cam singura resursa neregenerabila si de care omul uneori se lipseste, inspirat fiind de iluzii, sperante si tot felul de promisiuni.
Poti sa te razgandesti in privinta unui lucru pierdut intre amintiri, insa asta naste o eventualitate care ne poate oferi doar raspunsuri, explicatii si uneori solutii pentru ceea ce va veni.
Nu poti repara nimic, asa ca nu te mai obosi sa indrepti lucrurile: nu poti vindeca toate cicatricile, oricat de dureroase ar fi devenit intre timp...
Totul trebuie sa se fi intamplat cu un motiv, totul trebuie sa fi urmat o logica de necontestat, din vreme ce faptul este consumat. Nu exista loc pentru regrete.
Inainte este singurul sens, unicul...
Viata nu ne ofera niciodata o a doua sansa. Doar cei de langa noi pot face asta!

The Cardigans, Erase And Rewind


P.S.: Acest post nu este despre o drama sentimentala traita in trecut, ci despre una viitoare. Si care nu imi apartine.
P.P.S.: La urma urmei, de ce sa iti doresti sa o iei de la capat, cand stii ca la un moment dat te vei trezi si vei constientiza ca rezultatul este mereu acelasi?

Pretul limbilor straine

Scriam in urma cu ceva timp despre Suedia si cum ca mi-ar place sa locuiesc acolo sau macar sa vizitez aceasta tara.
Ei bine, saptamana trecuta am simtit ca a venit timpul pentru urmatorul pas catre implinirea acestui vis si am aplicat pentru cursurile unei institutii specializate, nu dau nume.
Toate bune si frumoase, am completat un formular de inscriere si urma ca in scurt timp sa primesc absolut toate instructiunile de care aveam nevoie, prin e-mail.
Oamenii au fost prompti, astfel ca a doua zi la 8.00 aveam in fata toata "documentatia".
Si acum vine partea cea mai interesanta: cursurile de suedeza sunt structurate pe 6 module, functie de nivelul de competenta, de la incepator la avansat, fiecare din aceste module insumand 42 de ore. Fiecare cursant stabileste impreuna cu profesorul locul si ora fiecarei sedinte, program flexibil si gen de curs unu-la-unu.
Singura problema este pretul: 100RON/ora, 4200 RON/modul si nu mai putin de 25.200 RON pentru a deveni cunoscator al limbii. Adica 7000 de EURO.
Adica destui bani cat sa beneficiezi de:
- 1 bilet dus-intors pana la Stockholm, apoximativ 700 euro;
- cazare 4 luni, aproximativ 2500 euro;
- cheltuieli hrana, aproximativ 1600 euro pe toata perioada;
- alte lucruri, restul de 2200 euro;
- Cursuri gratuite de limba suedeza!
Ei bine, da, este mai rentabil sa mergi pana acolo, sa stai cateva luni si sa si faci cursurile respective, chiar cu profesori suedezi.
Si ca sa inchei intr-o nota optimista, respectiva institutie organizeaza si cursuri de grup, al caror pret il voi afla curand si sper sa fie cam de 7-8 ori mai mic...
Altfel voi cauta si alte solutii.
P.S.: stie cineva suedeza si da meditatii?

Tu ce faci ca sa te relaxezi?

Tot cu gandul la motivele de neliniste provocate de iminenta unor examene (ca doar suntem in sesiune) si la "retetele" ce trebuiesc urmate pentru o cat mai buna eficienta in invatare, retete la care unii studenti tin mai ceva ca la notele lor, am ajuns la concluzia ca nimic nu este intamplator in aceasta perioada si, mai mult, fiecare isi dezvolta un "sistem" anti-stres propriu si personal, pe care il foloseste de cate ori simte nevoia.
Eu unul am cateva lucruri pe care le fac in mod obisnuit pentru a ma destinde putin in cazul in care am parte de o zi sau o saptamana mai plina ca de obicei:
* la sfarsitul unei zile de munca incununata si cu o raita prin oras pentru rezolvarea diferitelor probleme, aleg sa merg pe jos acasa, ascultand muzica la mp3 player. Chestia asta me detensioneaza si ma ajuta sa ma desprind de problemele profesionale si nu numai.
* dupa o zi plina in care am stat in casa invatand, imi place sa ies sa imi cumpar fructe. As putea sa merg sa cumpar orice altceva, insa alegerea fructelor ma relaxeaza...
* la sfarsitul unei perioade mai lungi de timp in care mi se intampla sa intru in priza, o saptamana de exemplu, vinerea seara merg intr-o librarie si imi cumpar o carte sau doua, pe care imi propun sa le citesc saptamana urmatoare. Chiar daca nu reusesc intotdeauna. Dar plimbatul printre carti si rasfoirea acestora in cautarea "norocoasei" ma linisteste complet si imi aminteste ca week-end-ul abia a inceput.
* ca distractii relaxante de week-end aleg printre altele iesitul la teatru. Prefer comediile. E mult mai bun decat vizionatul unui film acasa si imi ofera ocazia sa vad tot felul de oameni interesanti. Si imi deschide mereu apetitul pentru o noapte lunga intr-un club cu muzica live.
* atunci cand am ocazia, dupa 5 zile foarte lungi imi place sa iau trenul si sa plec undeva la munte, intr-o statiune. Calatoritul cu trenul este esential, are un farmec aparte, parca ma pregateste pentru aerul tare si atmosfera de vacanta.
Si cu o ccompanie potrivita, efectul este garantat.

Nu stiu daca toate acestea constituie o reteta potrivita pentru toata lumea, insa nu cred ca as putea renunta la nimic de pe lista. Sunt pur si simplu lucruri care imi plac si care ma relaxeaza. Asta e ceea ce fac eu. Tu?

Leapsa cu cartea, de la Diana

Directorii de creatie sunt ca medicii-dealeri din Turul Frantei: isi dopeaza campionii pentru performanta si ii dreg cand sunt avariati.
Iata de ce Octave a trecut din CP in CP - din casa particulara in clinica particulara.

Frederic Beigbeder, 14.99E

Break-up (II) - Cand stii ca e posibil sa nu mai...

De obicei nu trag concluzii la prima vedere. Adica, sa gresesti e omeneste, i se poate intampla oricui, chiar si EI. Bineinteles, sunt lucruri peste care poti trece si lucruri peste care nu.
Raman la lucrurile minore. Sau relativ minore, dar care devenite obisnuinta, se transforma in chestii destul de importante.
Nu m-as desparti de o fata doar pentru ca are in obicei sa intarzie, chestia asta se poate remedia cu sfaturi, presiuni si promisiuni din partea ei. Dar atunci cand iti dai seama dupa o luna sau ceva de genul ca sufera de un complex de superioritate, ca jigneste pe toata lumea, chiar si in gluma, sau cand descoperi cateva minciuni, fie ele si lipsite de un mobil pertinent...
Ma rog. Prefer sa astept si sa imi dau seama daca ceea ce m-a deranjat se repeta. Apoi ii spun, verde in fata, ce cred si ce nu imi convine. De obicei, fetele reactioneaza destul de bine la astfel de discutii. Asa am observat. Imi spun ca nu si-au dat seama, ca le pare rau sau chiar ca nu si-au imaginat ca ma deranjeaza. In orice caz, faptul ca nu se va mai intampla este aproape o certitudine.
Si asta doar pana la proba contrarie. Proba care mie imi demonstreaza o rea intentie, nepasare si superficialitate. Adica exact motivele pentru care o relatie nu prea mai poate fi salvata.

Simple theory (draft 1)

Fii principial! Un indemn pe care l-am auzit de multe ori. Construieste-ti propriul set de reguli pe care sa le urmezi fara exceptie! Dezvolta-ti propriul sistem, creeaza-ti o dependenta! Proceduri pe care sa le aplici relativ orbeste atunci cand te afli intr-o situatie speciala.
Desi in ochii unora sunt o persoana intransigenta, refuz sa vad strictetea principiilor, refuz sa tratez o situatie ca pe o similitudine. Orice experienta este unica si merita tratata ca atare. Iar regulile sunt guideline-uri, drafturi sau simple puncte de vedere. De aceea aleg sa nu ma supun. Simt altfel libertatea.
Cum e sa nu faci un lucru din principiu? Chestia asta suna mai mult a scuza...

Break-up (I) - Cum sa te desparti de ea in 1001 pasi simpli - INTRO -

De fiecare data cand ma gandesc sa pun capat unei relatii care este pe cale sa se transforme intr-un sir lung de intalniri din obligatie si obisnuinta, incep sa ma chinuie adevaratele "probleme", toate legate de un singur aspect: Cum?!
Stiu, e simplu, te intalnesti, ii spui si cam gata... Usor de zis!
"The shitty part" intervine atunci cand stiu ca sentimentele ei o fac inca sa viseze la o happy-ending-everlasting love story.
Si de fiecare data, absolut de fiecare data, sfarsesc prin a avea mustrari de constiinta atat de tulburatoare incat aproape imi doresc sa ma paraseasca si pe mine cineva macar o data. Sunt constient si am mai spus-o: ai grija ce iti doresti, ca s-ar putea sa ti se indeplineasca! Isn't life a bitch?

Smokie, Stranger

Afterwards

Am senzatia naturala ca vacanta de sarbatori s-a terminat prematur, m-am putut desprinde cu greu de atmosfera unor zile in care am facut ce mi-am dorit, am experimentat, am cunoscut si m-am simtit excelent. Sunt multumit si recunoscator ca am avut parte de o astfel de perioada si cred ca inca ma gandesc prea mult la ce trebuie sa fac pentru ca anul acesta, de sarbatori, sa am parte de ceva si mai special. Ca asa se intampla, mereu vrei mai mult...
Important este ca am ramas cu o amintire frumoasa si cateva prietenii interesante.
Si cu o melodie,
Paris Combo, Living Room