Cat de teama ar trebui sa iti fie pentru a renunta la ceva ce visezi, in detrimentul a ceva cu care esti obisnuit?
Concret: apuci pe un drum, o cariera, un oras, prieteni, apucaturi. Chestii de conjunctura si nimic neobisnuit pana aici. Insa, de la o vreme, iti incolteste in minte gandul unui alt job, oras, peisaj social, tabieturi, toate croite dupa propria-ti fiinta, adaptate aproape 100% tie si felului tau de a fi. Ce faci?
Toti vrem la un moment dat sa o luam de la capat, sa ducem viata cu care ne identificam cel mai bine si pe care vom fi mult mai fericiti sa o traim.
Trecand peste partea cu identificarea si dorinta de a te afla in alt peisaj, peste calculele pragmatismului firesc si inainte de stabilitul detaliilor organizatorice inerente, e cazul sa iti pui o intrebare simpla: "de ce nu?".
E ceva ce te impiedica, adica ceva ce te impiedica cu adevarat si cu niciun chip nu poti sa treci peste?
Probabil ca nu, desi raspunsul este de cele mai multe ori afirmativ. Doar justificarea comoditatii, temerilor, conservatorismului, carentelor personalitatii, etc. Lucruri ce devin periculoase odata scoase la lumina. De aceea e mai bine sa le lasam in bezna odata si pentru totdeauna. Si sa trecem peste...
Sa faci o lista cu plusuri si minusuri? Mai bine incepi cu un plan, apoi lista. Asa spune cartea. Incepi cu inceputul, adica cu tine. Cu ce vrei. Apoi aliniaza si adapteaza datele. Vezi ca ceva nu se potriveste, substitui. Vezi ca ceva merge imbunatatit, te bucuri.
Apare problema dead line-ului. Parca cincinalul suna cam aiurea, dar daca altfel nu se poate mergem si pe varianta asta.
Consultanti? De o bicei e mai bine fara. Te trag inapoi, chiar daca fac parte si ei din noul peisaj. Exemplul personal e un magnet foarte puternic si va face minuni atunci cand vei dori sa fii urmat de cineva anume. Trust me on that.
Invata! Non stop, oriunde. Invata despre noile idealuri. Unde mergi, cand, cu cine, cu ce, ce vei face. Nu e mai greu decat pana acum, doar diferit.
Ai planul, acum apuca-te de el. Restul este doar teorie si munca. Apoi distractie. Si in sfarsit, ceea ce iti doresti. O viata.
duminică, 7 septembrie 2008
(foarte) Scurt tratat de evadare
Publicat de ionut.m la 00:59
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Uneori avem planul, dar nu avem curajul compromisului.
In sfarsit ceva pe placul meu. Foarte bine scris, felicitari! Imi place modul in care ridici o problema, apoi o inconjori cu intrebari, in care de cele mai multe ori se intampla sa gasesti raspunsul. Daca nu te regasesti in acel ceva cu care esti obisnuit in prezent, atunci da, pe viitor e chiar necesar sa renunti si sa cauti altceva care sa fie intocmai modului tau de a fi. Altfel, vei simti mereu o stare de disconfort. E important ca tu sa simti cand e momentul schimbarii si sa iti spui ca da, o poti face.
Liana,
din pacate de cele mai multe ori curajul este cel care lipseste. Aici sunt multe de spus si interpretat, iar cauzele se gasesc in multe aspecte ale vietii, istoriei si culturii noastre.
Oana,
multumesc pentru apreciere.
Momentul este crucial si de alegerea si constientizarea lui depinde practic totul. Daca lasi lucrurile sa se rezolve de la sine poti ajunge sa nu mai faci fata compromisurilor, care tind sa se inmulteasca odata cu trecerea timpului.
Trimiteți un comentariu