Doer, watcher, wanderer

Viata are multe de oferit. Mult prea multe pentru a ne permite sa asteptam ca totul sa vina de la sine catre noi.
Poate ca felul nostru de a fi se modeleaza de la situatie la situatie, de la experienta la experienta, se compune dintr-un amalgam de atitudini, insa mereu una ne va domina existenta.
Intr-o carte pe care am citit-o de curand scria ca oamenii isi autoprogrameaza inconstient in anii copilariei destinul pe care il vor avea. Ceva de genul "de ce iti este frica nu scapi", dar si cu conotatii pozitive. Iar acest lucru ii indeamna catre un anumit mod de abordare a existentei.
Astfel devenim "doers", "watchers" sau "wanderers".
Nu pot spune ca un tip din cele trei este superior celorlalte. Fiecare isi traieste viata cum simte.
Unii prefera sa nu astepte nimic sa treaca pe alaturi fara sa incerce sa intervina. Ei stiu mereu ce sa faca. Dar nu vor avea timp pentru asimilari complementare.
Altii sunt fiinte contemplative. Fie asteapta ceva, fie se bucura de spectacolul din jur, traiesc pentru a intelege. Dar vor experimenta mai putin.
Iar altii au un drum numai de ei stiut, cei care abordeaza totul cu cea mai pura forma de originalitate pe care le-o poate darui natura. Fara a le pasa de multe conventii, traiesc asa cum simt, cu un pret.
Partea interesanta este ca viata te poate duce intr-un punct in care iti doresti mai mult decat ai fi dispus sa obtii in mod obisnuit. Simti nevoia sa traiesti dublu, sa intelegi, sa simti, sa faci. Sa iei cate ceva din fiecare.
Avem puterea sa schimbam ceva sau nu?
Tu ce esti?