Nightwish,While your lips are still red
Am nevoie de o aventura noua. De ceva care sa ma readuca aproape de mine. Poate m-am saturat de oras, de program si de zilele cand am impresia ca fac aceleasi si aceleasi lucruri. Simt ca ceva nu mai merge. Nu vreau sa iau o vacanta, vreau ca totul sa se schimbe. Imi place viata mea de pana acum, doar e a mea..., insa timpul mi se pare insuficient si vreau sa incerc cat mai multe. Mi s-ar parea o risipa sa fac tot timpul acelasi lucru, sa am aceeasi ocupatie, sa fac mereu ceea ce am invatat. Vreau provocari, vreau sa ma aflu intotdeauna in situatia de a descoperi ceva nou. Ma simt ca si cum as fi locuit tot timpul la mare, iar acum vreau sa ma mut la munte. Simt ca nimic nu este batut in cuie, nimic nu este vesnic. Se spune ca in viata trei lucruri sunt imposibile: sa le stii pe toate, sa le faci pe toate si sa le iubesti pe toate.
Pana la urma daca vreau ceva ce ma opreste? Doar visul de a deveni mai mult decat sunt acum e de ajuns ca sa merg inainte. Pana la urma cu ce ramanem? Cu ceea ce suntem si ceea ce am facut.
Am colegi de munca trecuti de prima tinerete care asteapta pensia si se bucura ca au la 45 de ani in sfarsit o casa a lor, dar la care mai au de platit inca 10 ani. Unii se considera impliniti cand isi schimba masina, altii ca au reusit sa ocupe un post de mijloc si asta e mandria lor.
Astazi l-am intrebat pe unul din colegii mei ce crede ca a realizat in viata, cu ce pleaca de aici, de langa cei dragi. Am vorbit doua ore neintrerupte despre viata si sensul ei. Il respect enorm, este un om bun. Are o familie frumoasa, doua fete si o sotie pe care o ia zi de zi de la serviciu si merg impruna acasa. Dupa doua ore avea lacrimi in ochi. Imi spunea ca ii pare rau ca nu le-a oferit mai mult celor dragi. Visul lui este sa locuiasca in Franta, vrea asta de cand avea 15 ani. Acum nu mai are nicio speranta, simte ca imbatraneste si spera ca macar fetele lui sa isi indeplineasca visurile. Nu stie cand a imbatranit atat...
M-a marcat discutia de astazi si imi pare rau pentru el si pentru cei asemeni lui.
Ma gandesc ca inca mai am timp. Dar trece foarte repede. Trebuie sa fac ceea ce visez.
joi, 22 noiembrie 2007
Inca mai e timp
Publicat de ionut.m la 20:23
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
"mai am timp" e din păcate o capcană în care alunecăm toţi. ideea e să mai şi ieşim din ea.
Trimiteți un comentariu