luni, 3 decembrie 2007

Lucruri care atrag...

Magnetii. Pot atrage si oameni. Pe curiosii interesati de fenomen.
Aceiasi curiosi vor fi atrasi de multe alte lucruri inrudite sau nu cu proprietatile pietrelor lui Magnes. De exemplu, de joaca, manifestare specifica deopotriva copiilor cat si celorlalti. Vreau de multe ori sa ma joc si de si mai multe ori reusesc. Hazardul lasa loc experimentelor, iar eu imi pun multe intrebari. Acest lucru ma atrage. La fel ca verdele si albastrul. Ca apa plata atunci cand imi este sete sau ca un pat cand imi este somn...si nu numai. Te poti uita la un tablou ore in sir? Doar in cazul celor care te atrag. Acestea exista! Pe cuvant...
O excursie in Fidji? Ma atrage cel putin ideea.

Problemele apar atunci cand ne atrag oamenii. Normal ca ne atrag, suntem fiinte sociale doar, nu putem trai in singuratate sau ura. Iar specia tinde sa se perpetueze, sa evolueze si, in consecinta, comunicam pentru a trai. Pentru noi si pentru altii. Si tot noi stim asta si ne folosim de slabiciunile noastre ca sa ii atragem pe altii in cursa intereselor proprii. Si tot noi nu stim mereu asta si ne lasam atrasi in cursa intereselor altora.
Pentru ca suntem influentabili si slabi in fata ispitelor care devin ispite pentru ca asa vrem, iar acest fenomen pare ca ne atrage uneori mai mult decat perpetuarea speciei ca proces. Manipularea este consecinta popriilor demoni si pare ca targul se umple din ce in ce mai mult si mai repede. La fel ca Piata Unirii intr-o zi care poate trebuia sa fie mai friguroasa... Cine stie, poate frigul ar fi fost solutia, poate el ne-ar fi adus cu picioarele pe pamant, poate mai sunt si alte fenomene, alte lucruri care sa inverseze procese, insa acestea doar ar fi facut loc altora, mai puternice, mai mari, mai dureroase. Acesta este viitorul.

6 comentarii:

miki spunea...

eu nu vreau sa ajungem la momentul in care cineva o sa inventeze antidotul pentru vulnerabilitate la ispite. ispitele sunt atat de dulci... :)

ionut.m spunea...

m., de-aia sunt ispite, sa fie dulci la un moment dat. Problema este cand dulceata lor incepe sa capete un iz amarui si strica tot gustul.

miki spunea...

...doar pentru a ajunge la urmatoarea ispita, urmatorul gust dulce, urmatorul amar... ne place ritmul asta. altfel nu l-am repeta fara de gres :)

ionut.m spunea...

nu-i asa? uneori cred ca ispitele sunt cele care ne imping mai departe. daca nu am tanji permanent dupa ceva frumos ambalat (de mintea noastra), ce ratiuni am mai avea?
Binele fara rau nu prea exista...

miki spunea...

stiam eu ca aparitia consensului e inevitabila! ;)

ionut.m spunea...

;)