Input

Duritatea nu se exprima in cuvinte. Ea se vede si mai ales se simte, este relativa. Solitudinea este o optiune, cea de a fi alaturi de tine fara vreun alt fel de companie, indiferent de cati oameni ai avea prin preajma. Fata in fata cu provocarile lumii te simti ca un boxer cu mainile goale caruia nu ii pasa de ce se va intampla in ring, atata timp cat ramane in picioare. Ai de partea ta regulile jocului. Le stii si mai ales le intelegi rostul. Lumea nu este facuta sa te conduca, sa te supuna. Este locul in care te desfasori si actionezi. Singur. Cu cateva miliarde de oameni misunand imprejurul tau. De unii dintre ei ai nevoie, tot ce trebuie sa faci este sa alegi cu grija dupa observatii indelungate. Si mai trebuie sa stii ce vrei de la fiecare.
Alegerile le faci impacat cu propria constiinta. Stii ca nu ai cum sa dai gres, esecul se contureaza numai pe baza evenimentelor imposibil de prevazut si care apar intamplator. De fiecare data ai cate ceva de invatat. Te pregatesti, devii mai bun, mai puternic, mai calculat, machiavelic uneori. Nu ai nimic de pierdut, niciodata. Lucrurile la care tii le protejezi, asta se poate.
"Trupul trebuie sa devina unealta desavarsita a sufletului tau!"
Frumusetea jocului nu sta in castigarea acestuia, asa ceva nici nu exista, ci in faptul ca esti o parte a lui. Tot ce trebuie sa faci este sa constientizezi unde te afli, ce esti si incotro te indrepti. Iar restul...
Restul este trecutul, un trecut in care eram tanar, dur, rece si singuratic si nu priveam niciodata inapoi...