You can never predict summer rain

Uneori, cand ne gandim cu drag la un lucru sau o fiinta din trecut care a insemnat mult si a lasat urme adanci pe acolo pe unde a umblat, avem inca senzatia ca il putem atinge, fie doar si cu mintea, asa, doar ca sa vedem daca este bine pus la locul lui, daca este la fel de bun ca in clipa in care l-am ales. Si gandul ultimei impresii ramane si ne sopteste parca ceea ce vrem sa auzim.

A trecut mult de atunci si parca ieri ne indreptam spre banca mereu libera ce ne astepta in locul acela special numai pentru noi si incercam sa ne ascundem de ploaie unul in bratele celuilalt. Pe atunci timpul se scurgea mai repede, iar amintirile deveneau mai numeroase, se legau de tot mai multe lucruri si apoi totul s-a sfarsit brusc, neanuntat, aproape din senin si foarte dureros, ca si cum ar fi ajuns la un final prestabilit inca dinainte de inceput.
Si in multe momente de atunci inainte m-am gandit la ce a putut face ca visul sa se spulbere, ca totul sa inceteze absolut si sa ne lasam unul pe altul fara ceva atat de special candva. Nu stiu si nu voi sti vreodata, oricate intrebari imi voi pune. Oare asa trebuia sa se intample?
Acum s-a terminat si nu stiu daca vreau sau nu sa revad acel loc special si plin de vorbe pastrate parca peste timp de linistea serii. Sunt unii oameni care traiesc pentru trecutul lor, altii care refuza sa si-l aminteasca. Nu vreau sa uit sau sa neg, vreau sa imi aduc aminte cu placere de ce am simtit si am invatat. Mai vreau sa stiu ca ii este mai bine decat cu mine sau ii va fi candva. Este un gand egoist, dar poate la un moment dat il simtim cu totii.
Poate ca odata ma voi intoarce prin unele locuri, dar asta va fi peste multi ani, atunci cand trecutul imi va fi singurul care mi-a ramas si cand toate vor fi date uitarii.

What's your favourite ringtone?

Nu stiu daca anotimpul este de vina, reuniunile studentesti sau febra postestivala(mai degraba post-postestivala), insa in ultima vreme cand circul cu metroul, foarte multa lume vorbeste la telefon. Nu cred ca este nimic neobisnuit in asta, s-au largit acoperirile si catre subteran, insa ce mi se pare cu adevarat interesant la toata chestia asta este varietatea ringtonurilor ce ne incanta auzul la fiecare apel in parte. Este normal sa creasca diversitatea acestora odata cu "universalizarea" formatului mp3 si evolutia terminalelor mobile, iar asa putem afla mult mai repede parte din preferintele muzicale ale celor de langa noi. Un fel de "spune-mi ce rington ai ca sa-ti spun cine esti"...
M-am hotarat sa scriu pe acest subiect dupa ce ieri am fost martorul urmatoarei intamplari: pe dristor-victoriei, o tipa pe scaun,doi tipi langa, unul jos, iar altul in picioare in fata lui, prieteni. domnisoara in cauza, dragutzica, ajunge imediat subiectul lor de interes: unul o intreaba la ce statie coboara, ea "da' ce te intereseaza?"; el: "pai sa stiu unde sa cobor si eu"; ea: "mai bine vezi-ti de treaba ta."; el: "hai, ma, te-ai suparat acuma, incerc si eu sa port o conversatie cu tine". Tipa nu mai apuca sa spuna ceva, ii suna telefonul. Ce melodie: "valoarea mea,valoarea mea". Prietenul: "hai ma jos, ca asta e manelista din alea...". Si au coborat la prima, lasand in urma zambete, dispret si satisfactii ascunse.
Pana la urma, ce melodie avem pe telefon oare ne reprezinta sau e doar un ringtone cu functie exclusiv de avertizare sonora? Poate ii avertizam pe cei din jur ce fel de oameni suntem sau vrem sa parem.

PS: va las mai jos melodia pe care o folosesc pe telefonul meu de mai bine de 2 ani.
Therion, Seawinds

Blog

Blogul ca fenomen ia amploare pe zi ce trece. In momentul de fata numarul bloggerilor inregistrati pe Traffic.ro este 1916. Numarul celor care au un jurnal online este, insa, cu mult mai mare si creste constant.
Poate este o moda si in curand site-urile firmelor vor contine link-uri catre blogurile angajatilor. Este o idee. Sa stie si "head-hunter-ii" detalii extra-profesionale despre cei pe care ii supravegheaza.
M-am tot gandit in ultimele zile despre cum ar trebui sa arate un blog ca sa placa vizitatorilor. Bineinteles ca nu exista o reteta si nu mi-am dorit sa descopar sau sa propun eu vreuna.
Nu scriu pentru mine, nu scriu pentru cei care imi viziteaza adresa. Scriu pentru mine si pentru cei care ma citesc.
Asa ca Blogul trebuie sa se adreseze si sa placa deopotriva ambelor "parti".
Nu o mai lungesc cu teoria si va voi spune cateva din regulile pe care trebuie sa le respecte un blogger si blogul sau, toate numai (adica, exclusiv)din punctul meu, propriu si personal de vedere. Este normal sa nu emit ipoteze de expert, insa de asta suntem atatia care scriem sau/si citim jurnale virtuale.
Iata regulile:
- in primul rand layout-ul, aspectul general trebuie sa fie placut(oau, ce descoperire!) si in acord cu ceea ce propune autorul. Dar arta este interpretata de fiecare diferit, nu?
- cand vizitez pagina cuiva(inclusiv a mea) imi doresc sa gasesc numai ce am nevoie sau mi-ar face bine sa stiu. Nu cred ca lucrurile puse ca intr-un pom de craciun sunt binevenite(in curand imi voi scoate ceasul, daca cineva vrea sa stie ora exacta, oricand se poate uita in coltul din dreapta jos al ecranului);
- mie imi place ca un blog sa imi dezvaluie atat experiente de viata, cat si lucruri pe care sa le gasesc interesante. Pot citi cu placere atat pentru ca autorul imi prezinta ultima stire de la tv in interpretare personala, fie pentru ca povesteste cat de reusit a fost concertul celor de la Pink Martini, fie pentru ca acesta ne dezvaluie ultima patanie de la munca, din parc sau cearta cu iubitul/iubita;
- blogul trebuie sa aiba o identitate, care adesea nu este aceeasi cu ce a blogger-ului; identitatea site-ului o poti construi din franturi, din povesti, din sunete si imagini, din ceea ce pui acolo intr-o maniera personala si unitara. Este poate unul dintre cele mai delicate lucruri de discutat in legatura cu un jurnal virtual;
- o intrebare pe care mi-o pun este cat de mult trebuie sa se expuna autorul. Pe net ai avantajul ca poti fi oricine vrei tu. Dar depinde cum privesti lucrurile: poti expune fictiune si nimeni nu te cunoaste, poti spune totul despre tine si nimeni nu te cunoaste. Depinde ce motive ai ca sa scrii... Mie imi place sa descopar in timp personalitatea si universul unui blogger, sa ii cunosc reactiile, sa stiu cate putin din experientele sale de viata, cum arata, unde lucreaza, de ce, cu cine, cand, cum, etc. Nu cred ca m-a interesat vreodata ca pe autorul blogului X il cheama Y si locuieste pe strada Z. Nu asta este esentialul.
- trebuie sa ai un public tinta? DA, pe cei carora le place ceea ce tu vei scrie oricum;
- blogul trebuie sa fie interactiv. Ei bine, scrii pentru tine, dar daca nu te-ar interesa ce au ceilalti de spus poti folosi si o coala de hartie. Intram putin in sfera comercialului, pentru ca pentru a afla parerile celorlalti trebuie ca acestia sa te descopere, sa te citeasca si sa vrea sa iti si raspunda. Pentru asta ai nevoie de subiecte, de trafic. Si trebuie sa porti o continua conversatie. Cu tine si cu ceilalti.
Interactivitatea se poate manifesta si prin altceva decat raspunsuri si commenturi. Lasa-i pe cititori sa isi aleaga muzica, imaginile, afla astfel ce prefera, ofera diversitate, accepta idei si propune, rezolva si intelege. Provoaca. Invata. Cucereste!

Si lista ramane deschisa. Nu cred ca am spus nimic nou, dar am spus.
Daca toate blogurile ar fi la fel...
O idee ar fi sa imi spuneti ce bloguri v-au placut cel mai mult. De ce, vom vedea impreuna.