Ma intreb...

Oare ne sta in fire sa ne cufundam de-a dreptul existenta in micile probleme ale vietii de zi cu zi sau suntem supusi unui tratament nascator de comportamente deviante?
Job, casa, vreau masina, unde merg de sarbatori, cu cine, cu ce ma imbrac, de cate ori, cand ma dezbrac, de cate ori, spe ce alerg, pe cine urmaresc, ce telefon, ce strada, ce oras, cat vreau, ce pot, ce nu pot,ce stiu, ce vreau sa stiu, ce carte, ce joc, ce mai alergatura spre ceva neconturat suficient de clar...Se spune ca prima conditie ce trebuie indeplinita pentru a obtine ceea ce vrei este sa stii ce iti doresti. Este conditia necesara dar nu si suficienta pentru a tinde catre idealul unei fericiri.
Iar daca alegi sa astepti inspiratia, in speranta ca odata cu ea va veni si reusita, s-ar putea sa astepti si mult si degeaba.
Pe de alta parte, fara putina imaginatie nu poti configura un traseu de urmat, aducator de satisfactii intr-o lume in care se propovaduieste unicitatea, dar se asimileaza omogenitatea.
Deci: cine face diferenta? Noi, prin rigurozitate, principii, disciplina, munca, optiuni judecate si decizii bine analizate, sau tot noi, prin inspiratie, intuitie, talent, instincte si chemari naturale, afinitati si preferinte, trairi unice si curiozitati satisfacute?