Ce este mai important decat adevarul?
Ceea ce credem noi ca ar fi adevarul.
Morcheeba, Otherwise
luni, 3 decembrie 2007
Esenta minciunii
Publicat de ionut.m la 22:22
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
un altfel de "acasa"
Despre mine
- ionut.m
- Bucuresti, Romania
- Scriu despre lumea mea in care traim cu totii.
Citesc cu placere
Arhivă blog
9 comentarii:
din păcate, da. asta e din seria afirmaţiei că nu-ţi plac mincinoşii. de fapt, nu-ţi plac cei pe care i-ai decospirat. cu ceilalţi nu prea ai cum să ai ceva de împărţit de vreme ce nu ştii că te mint.
Perceptia e realitate ;)
@ silvia
nu as fi de acord cu tine. as zice mai degraba ca nu iti plac cei care TE-AU deconspirat. nu poti sa ii antipatizezi pe ceri carora tu le-ai facut un rau.
ceilalti se bucura, intr-adevar, de prezumtia de nevinovatie.
@ silvia
uneori deconspirarea minciunii e o chestiune cu dus-intors . De exemplu, tragedia apare atunci cand, desi intuiesti ca esti mintit/a, totusi nu vrei sa-l deonspiri pe cel care te inseala, nu vrei sa strici un vis frumos...
Si te agati de niste idei de parca incerci sa te convingi singur/a ca inevitabilul nu se va produce. In acest caz, cine pe cine minte?
carina, cat de subiectiva este de fapt realitatea... si de aceea avem de-a face cu mai multe lumi in una singura.
m., cum ramane cu cei pe care i-ai ranit fiindca ti-au facut-o la randul lor. Pe ei ii urasti?
:) lucrurile se complica intr-o asemenea situatie. aversiunea fata de celalalt exista in continuare. greselile, mai ales cele grave, nu se uita asa usor. dar razbunarile sunt demne de mila si e bine sa constientizezi lucrul asta.
Ca tot ai ajuns la lucruri grave... Cam care sunt criteriile pe care le alegem cand spunem ca peste un lucru nu putem trece?
Cat de grav trebuie sa fie un lucru(in speta, minciuna) astfel incat sa nu uiatm usor?
suficient de grav cat sa iti provoace tie cele mai crute suferinte in timp ce altii repeta insistent ca este un fleac si totusi cu totii sa aveti dreptate.
este vorba de corzi sensibile, trairi si interpretari complet personale pe care nimeni nu le poate simti ca tine. In plus, niciodata nu ai argumente suficiente pentru a-ti sustine cauza. Este totul prea ancorat in trecutul tau pentru a fi perceput la fel si de altii.
...si as putea continua :)
m., nu ştiu ce să zic. mie una nu-mi place să aflu că sunt minţită şi nu-mi plac ăia care mă mint. dar dacă nu aflu că mă mint... pe de altă parte, e într-adevăr cel puţin neplăcut să fii tu cel deconspirat
ionuţ, dacă intuieşti că eşti minţit şi joci mai departe, eşti şi mai vinovat decât cel care te minte.
Gata, m-ai convins! Imi permiti sa te adaug pe blogroll?
Trimiteți un comentariu