Parfum

C'est vrai, je suis encore ici...
Ce inceput mai bun pentru un post despre parfumuri?
Alergand putin vara asta "per fumum"-ul capitalei cu aspect de vesnic santier, m-am tot lovit de varietatea aromelor preferate de romanii care doresc cu tot dinadinsul sa personalizeze intr-un fel sau altul aerul ce ii inconjoara.
Vrand-nevrand, ce e tare te face atent, maxima cu care se pot mandri tipele de mall, (stiti voi, cele imbracate in general in alb, accesorizate exagerat si fara gust cu biju-uri aurii si genti cu lacatel pe care initialele apar mari, sa fie vazut de toata lumea ce geanta de lux avem), care ziua in amiaza mare viziteaza etajele cu restaurante din mai sus amintita locatie. Nu pot sa zic, fiindca mirosul de mancare vine ca o binecuvantare si alunga precum tamaia necuratul odorurile dulci si ieftine, care merg mana in mana cu Canicula. Cine o mai fi si ăsta acuma, altul care face ravagii...
Imediat renunt la aerele conditionate dinauntru si ies pentru o gura de oxigen proaspat iesit din tevile de esapament ale celor care isi petrec ziua de munca la volan. Ma indrept spre o statie RATB in speranta ca ce vine e gol. E plin.
Urc cu greu si constat ca obiceiurile predecesorilor nostri romani, pentru care baia zilnica era o procedura foarte importanta, nu sunt respectate de toata lumea. Nu vad in jur nici indieni, nici pakistanezi, nici malayezieni(la astia sunt interzise parfumurile!). Stramb din nas, ametit de sudoarea pensionarilor. Nasol moment.
Cobor si urc apoi catre etajul 2 al unui shopping center central in cautarea unor reduceri. Acolo, in unele spatii, muzica merge mana in mana cu alt concept de marketing modern, mirosul. In toate magazinele ce promoveaza un brand miroase la fel. Aiurea modern. Francezii isi parfumau incaperile palatelor inca din secolul 17, la fel si mobila, nu mai zic de haine, mai ales manusile. Fiecare membru al familiei regale avea o mireasma preferata si servitorii stiau in camera cui intra. Interesant de imaginat mirosul promotional al unei canapele Luis XV...
Nu gasesc nimic interesant ca model sau pret, decat ceva miros de cauciuc si iz de contrafacere de care prefer sa nu ma apropii.
Din nou stradă, cald si aglomeratie. Ma plimb putin, privind cu speranta la norii care incepusera sa ne faca cu ochiul.
Vad o librarie. Intru si ma bucur sa gasesc cu totul altceva. Mirosuri florale, ceaiuri natural aromate si prospetime. Poezie curata.
Apropo! Voi ati observat ca lumea a inceput iar sa citeasca?
Pana la urma, cel mai bun parfum pe care l-am savurat saptamana asta a fost cel de femeie. Cu admiratie pentru Givanni Arpino.

Bright New One

Te-ai plictisit?
Ajunge cu ce ai, cu ce faci, cu ce vrei, cu ce poti?
Vorbesti mai mereu de schimbare?


Led Zeppelin, All my Love


Iti place sa hoinaresti pe strazi noaptea in cautarea unei senzatii pe care nu ai mai simtit-o pana acum, te detasezi adesea de tot ce s-a intamplat peste zi, iar gandurile iti confirma ca poti mai mult, mult mai mult?
Ei bine, DA! Ai nevoie de ceva nou, ai nevoie de ALTCEVA.
E deajuns sa ramai nemiscat si sa asculti cum noutatea se afla chiar langa tine, o intalnesti la tot pasul si sta sa fie apucata si invitata la joaca... Vei vedea cat e de usor, doar asta iti doresti, nu? Daca vrei sa stii: si ea te doreste pe tine!
Doar suntem oameni, vorba reclamei. Asta inseamna ca suntem dependenti de schimbare, vrem nu vrem...
Blamezi uneori conservatorismul, dar ne recunoastem prin traditie si evoluam de multe ori pe seama hazardului. Esti eroul vietii tale, insa pentru a te putea striga cineva pe nume va trebui sa devii mult mai mult de atat. Crezi ca te tine?
Asteptarea nu e buna, nu iti va aduce niciodata inapoi timpul pe care ti-l pretinde.
Incearca si vezi, doar cel nou esti chiar TU!

Un alt fel de suferinta

Se spune ca suferinta ii uneste pe oameni...
Nu ma refer doar la situatiile de zi cu zi, cand spiritul oprimator al sefului se intalneste cu spiritele oprimate ale subalternilor, iar acestia, intr-un avant plin de solidaritate o pun de-o barfa cu conotatii care mai de care mai sadice cu putinta la adresa inculpatului de mai sus.
Dictonul isi are originea in vremuri de mult apuse, in care principalele griji nu erau nici pe departe legate de proasta functionare a aparatului de aer conditionat de la birou. Daca ne gandim doar la numeroasele razvratiri invatate pe la istorie (sau nu), vom intelege avantul pe care suferinta in grup il poate da maselor.
Putina dramatizare nu strica niciodata, insa nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Problema pare mult mai complicata.
Dincolo de interpretarile cu origini foarte variate, gen conflagratii in numele unor idei comune sau impotriva acestora, teoriile conform carora oamenii simpli si apasati de povara traiului de pe o zi pe alta sunt cei care pot socializa "mai bine"(se ajuta mai mult) intre ei, par destul de actuale.
De cate ori nu am auzit ca darnicia unora este direct proportionala cu lipsurile lor?
Lucru perfect completat de zgarcenia si avaritia proverbiala a altora, foarte avuti...
Astfel de exemple se gasesc la tot pasul, iar firescul tinde sa acopere toata problematica in discutie.
Interbarea mea este alta: regula este valabila si atunci cand vine vorba de "chestiuni amoroase"?