sâmbătă, 8 decembrie 2007

Input

Duritatea nu se exprima in cuvinte. Ea se vede si mai ales se simte, este relativa. Solitudinea este o optiune, cea de a fi alaturi de tine fara vreun alt fel de companie, indiferent de cati oameni ai avea prin preajma. Fata in fata cu provocarile lumii te simti ca un boxer cu mainile goale caruia nu ii pasa de ce se va intampla in ring, atata timp cat ramane in picioare. Ai de partea ta regulile jocului. Le stii si mai ales le intelegi rostul. Lumea nu este facuta sa te conduca, sa te supuna. Este locul in care te desfasori si actionezi. Singur. Cu cateva miliarde de oameni misunand imprejurul tau. De unii dintre ei ai nevoie, tot ce trebuie sa faci este sa alegi cu grija dupa observatii indelungate. Si mai trebuie sa stii ce vrei de la fiecare.
Alegerile le faci impacat cu propria constiinta. Stii ca nu ai cum sa dai gres, esecul se contureaza numai pe baza evenimentelor imposibil de prevazut si care apar intamplator. De fiecare data ai cate ceva de invatat. Te pregatesti, devii mai bun, mai puternic, mai calculat, machiavelic uneori. Nu ai nimic de pierdut, niciodata. Lucrurile la care tii le protejezi, asta se poate.
"Trupul trebuie sa devina unealta desavarsita a sufletului tau!"
Frumusetea jocului nu sta in castigarea acestuia, asa ceva nici nu exista, ci in faptul ca esti o parte a lui. Tot ce trebuie sa faci este sa constientizezi unde te afli, ce esti si incotro te indrepti. Iar restul...
Restul este trecutul, un trecut in care eram tanar, dur, rece si singuratic si nu priveam niciodata inapoi...

luni, 3 decembrie 2007

Esenta minciunii

Ce este mai important decat adevarul?
Ceea ce credem noi ca ar fi adevarul.

Morcheeba, Otherwise

Lucruri care atrag...

Magnetii. Pot atrage si oameni. Pe curiosii interesati de fenomen.
Aceiasi curiosi vor fi atrasi de multe alte lucruri inrudite sau nu cu proprietatile pietrelor lui Magnes. De exemplu, de joaca, manifestare specifica deopotriva copiilor cat si celorlalti. Vreau de multe ori sa ma joc si de si mai multe ori reusesc. Hazardul lasa loc experimentelor, iar eu imi pun multe intrebari. Acest lucru ma atrage. La fel ca verdele si albastrul. Ca apa plata atunci cand imi este sete sau ca un pat cand imi este somn...si nu numai. Te poti uita la un tablou ore in sir? Doar in cazul celor care te atrag. Acestea exista! Pe cuvant...
O excursie in Fidji? Ma atrage cel putin ideea.

Problemele apar atunci cand ne atrag oamenii. Normal ca ne atrag, suntem fiinte sociale doar, nu putem trai in singuratate sau ura. Iar specia tinde sa se perpetueze, sa evolueze si, in consecinta, comunicam pentru a trai. Pentru noi si pentru altii. Si tot noi stim asta si ne folosim de slabiciunile noastre ca sa ii atragem pe altii in cursa intereselor proprii. Si tot noi nu stim mereu asta si ne lasam atrasi in cursa intereselor altora.
Pentru ca suntem influentabili si slabi in fata ispitelor care devin ispite pentru ca asa vrem, iar acest fenomen pare ca ne atrage uneori mai mult decat perpetuarea speciei ca proces. Manipularea este consecinta popriilor demoni si pare ca targul se umple din ce in ce mai mult si mai repede. La fel ca Piata Unirii intr-o zi care poate trebuia sa fie mai friguroasa... Cine stie, poate frigul ar fi fost solutia, poate el ne-ar fi adus cu picioarele pe pamant, poate mai sunt si alte fenomene, alte lucruri care sa inverseze procese, insa acestea doar ar fi facut loc altora, mai puternice, mai mari, mai dureroase. Acesta este viitorul.