Sunt ideile cu care te joci cand spui ca ti-ar place sa fii undeva anume, sa ai ceva anume, sa te porti intr-un fel anume, toate greu de dobandit deocamdata. Sunt ganduri aruncate in joaca, alternative existentiale de moment, franturi de memorie decupate de aiurea.
Si pe toate le lasi in urma, ceea ce ramane fiind doar vaga promisiune ca poate candva, undeva, iti vei face cadou o astfel de iluzie, doar de dragul prezentului.
Sa fie oare aceste dorinte masura gustului sau cea a sperantelor?
Pentru ca in al doilea caz ar trebui sa urmeze mai mult decat un oftat plin de o vaga speranta. Ar insemna sa facem ceva, sa ne dedicam intru totul obtinerii acelui lucru ispititor.
Dar cum reusim sa ne hotaram asupra a ceea ce ne dorim mai mult si mai mult? Probabil ca in functie de calea pe care ar trebui sa o urmam. Cale ce uneori este mai importanta decat capatul ei.
Exact ca viata.
miercuri, 5 martie 2008
Paradisuri superficiale
Publicat de ionut.m la 18:31
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
Ceea ce ne dorim cel mai mult şi mai mult nu ne dă pace, este exact ca senzaţia pe care o ai cu o noapte înainte de a pleca în tabără sau într-un loc plăcut.
E bine să mai evadăm din când în când în acele paradisuri de care spui numai să nu trăim în ele.
Visarea e bună dar cu măsură. Cred că nu există om care să nu se lase purtat de astfel de gânduri.
By the way, nice picture!
Si mai mult decat gandurile care ne poarta asa, aiurea, ne coplesesc uneori amintirile unui viitor posibil care se vrea iminent. Iar masura este mereu binevenita.
Intr-adevar, foarte expresiva fotografia. Autorul mai are multe la fel de superbe, Gordon il cheama parca:)
Se mai numeste si day dreaming cateodata :P
Interesant ar fi sa te intalnesti si cu fantezia, candva, undeva, intr-un plan senzorial, ori nu la asta aspiram in ascuns cu totii?
Candid, fantezia face ca toate rotitele sa se miste , exact dupa chipul si asemanarea noastra. Iar imaginatia ne defineste si ne indeamna sa visam. Si da: vrem nu vrem, e in natura noastra sa aspiram la asta.
Sunt de parere ca mereu conteaza numai sfarsitul. El este produsul final al drumului pe care l-ai ales, evidenta clara a ceea ce esti. Cat despre imaginatie, ea nu este decat o alta forma a realitatii pe care intr-un fel sau altul o acceptam.
Mi se pare normal sa avem zilnic astfel de dorinte... pentru ca fara ele am fi mai tristi, mai neinteresati si neinteresanti. Parerea mea : keep dreaming si incearca sa-ti atingi de cat mai multe ori telul.
Oana,
sfarsitul este finalitatea, iti da, asa cum spui, masura a ceea ce faci si esti, insa de cate ori nu este mai luat in seama drumul pana departe?
Anna,
asa! de ce am renunta la ceea ce visam? Cu cat mai multe, cu atat mai bine! Cu cat mai multe realizari...
Trimiteți un comentariu