Parfum

C'est vrai, je suis encore ici...
Ce inceput mai bun pentru un post despre parfumuri?
Alergand putin vara asta "per fumum"-ul capitalei cu aspect de vesnic santier, m-am tot lovit de varietatea aromelor preferate de romanii care doresc cu tot dinadinsul sa personalizeze intr-un fel sau altul aerul ce ii inconjoara.
Vrand-nevrand, ce e tare te face atent, maxima cu care se pot mandri tipele de mall, (stiti voi, cele imbracate in general in alb, accesorizate exagerat si fara gust cu biju-uri aurii si genti cu lacatel pe care initialele apar mari, sa fie vazut de toata lumea ce geanta de lux avem), care ziua in amiaza mare viziteaza etajele cu restaurante din mai sus amintita locatie. Nu pot sa zic, fiindca mirosul de mancare vine ca o binecuvantare si alunga precum tamaia necuratul odorurile dulci si ieftine, care merg mana in mana cu Canicula. Cine o mai fi si ăsta acuma, altul care face ravagii...
Imediat renunt la aerele conditionate dinauntru si ies pentru o gura de oxigen proaspat iesit din tevile de esapament ale celor care isi petrec ziua de munca la volan. Ma indrept spre o statie RATB in speranta ca ce vine e gol. E plin.
Urc cu greu si constat ca obiceiurile predecesorilor nostri romani, pentru care baia zilnica era o procedura foarte importanta, nu sunt respectate de toata lumea. Nu vad in jur nici indieni, nici pakistanezi, nici malayezieni(la astia sunt interzise parfumurile!). Stramb din nas, ametit de sudoarea pensionarilor. Nasol moment.
Cobor si urc apoi catre etajul 2 al unui shopping center central in cautarea unor reduceri. Acolo, in unele spatii, muzica merge mana in mana cu alt concept de marketing modern, mirosul. In toate magazinele ce promoveaza un brand miroase la fel. Aiurea modern. Francezii isi parfumau incaperile palatelor inca din secolul 17, la fel si mobila, nu mai zic de haine, mai ales manusile. Fiecare membru al familiei regale avea o mireasma preferata si servitorii stiau in camera cui intra. Interesant de imaginat mirosul promotional al unei canapele Luis XV...
Nu gasesc nimic interesant ca model sau pret, decat ceva miros de cauciuc si iz de contrafacere de care prefer sa nu ma apropii.
Din nou stradă, cald si aglomeratie. Ma plimb putin, privind cu speranta la norii care incepusera sa ne faca cu ochiul.
Vad o librarie. Intru si ma bucur sa gasesc cu totul altceva. Mirosuri florale, ceaiuri natural aromate si prospetime. Poezie curata.
Apropo! Voi ati observat ca lumea a inceput iar sa citeasca?
Pana la urma, cel mai bun parfum pe care l-am savurat saptamana asta a fost cel de femeie. Cu admiratie pentru Givanni Arpino.