Paradisuri superficiale

Sunt ideile cu care te joci cand spui ca ti-ar place sa fii undeva anume, sa ai ceva anume, sa te porti intr-un fel anume, toate greu de dobandit deocamdata. Sunt ganduri aruncate in joaca, alternative existentiale de moment, franturi de memorie decupate de aiurea.Si pe toate le lasi in urma, ceea ce ramane fiind doar vaga promisiune ca poate candva, undeva, iti vei face cadou o astfel de iluzie, doar de dragul prezentului.
Sa fie oare aceste dorinte masura gustului sau cea a sperantelor?
Pentru ca in al doilea caz ar trebui sa urmeze mai mult decat un oftat plin de o vaga speranta. Ar insemna sa facem ceva, sa ne dedicam intru totul obtinerii acelui lucru ispititor.
Dar cum reusim sa ne hotaram asupra a ceea ce ne dorim mai mult si mai mult? Probabil ca in functie de calea pe care ar trebui sa o urmam. Cale ce uneori este mai importanta decat capatul ei.
Exact ca viata.