Gone 'till November

Gata, plec. Cu serviciul, pana in noiembrie, la mare. Doua saptamani pline, grele, nasoale, nici nu vreau sa ma gandesc. Sunt totusi cele mai importante de anul asta, profesional vorbind, asa ca nu e loc de greseli sau de erori prin planuri. Asa zice Seful. Si cam asa si este. Pentru ca la sfarsit ma asteapta o luna binemeritata de concediu:). Inafara de luna din vara. Si de cea din primavara. Si uite asa, cu aproape trei luni pe an de zile libere si concedii, parca se mai merita sa te sacrifici doua saptamani. Mai ales ca seful a promis ca daca-s bun, la anul imi da aproape o luna intreaga de concediu de studii. Si in iarna presimt ca ma si "imbolnavesc" vreo doua saptamani...
Vrea cineva un loc la noi in celula?

The Gadsdens, Small Town Boy

Insignificant Other

Ati observat cum uneori lucrurile marunte si aparent lipsite de orice valoare sau semnificatie ne influenteaza viata atat de puternic, incat ajungem sa ni le amintim pentru totdeauna, sa ramana parte din noi si sa ne schimbe constant si ireversibil?
Un gest, o vorba, o privire, o licarire prinsa cu coada ochiului, toate pot deveni pe nesimtite momente cheie ale existentei noastre.

Yann Tiersen, Valse D'Amelie


Imi vine in minte un exemplu concret, ceva care s-a intamplat cu destul timp in urma...
Am intalnit absolut intamplator o fata. O chestie de moment, o privire prinsa in metrou printre alte zeci si o stare de resemnare fireasca dupa o zi lunga de munca, m-au facut sa nu trec pur si simplu pe langa. Au urmat trei luni frumoase si repezi, rupte de o alta privire aruncata la nervi, care pe moment a parut ceva mai mult decat poate a fost si pe care am interpretat-o cu mult prea multa exigenta. Detalii.
Acum, dupa multa vreme, in acelasi metrou, intalnesc aceeasi privire si din nou o stare de resemnare ne-a facut sa nu trecem peste.
Amandoi am plecat apoi cu o intrebare ce ne va chinui mult timp: ce-ar fi fost daca? Daca as fi mers atunci mai departe sau daca nu am fi pus punct la un moment dat.
Ambele variante ofera o infinitate de posibilitati, de variatiuni, care la randul lor influenteaza la nesfarsit.De cele mai multe ori ne proiectam evenimentele in viata cu foarte mare grija si atentie la asa-zisele detalii, in incercarea de a pune ordine si a nu ne lasa prada hazardului. Pentru asta facem sacrificii, luptam, ne zbatem si dam din coate, in speranta ca la sfarsitul zilei sa ne simtim mai aproape de idealul de fericire catre care orbecaim neincetat. Urmam exemple, planuri elaborate, trenduri si idei care nu ne apartin, doar pentru a apartine unui curent, unei epoci, societati sau ideologii in mijlocul carora ne aflam fie ca vrem, fie ca nu.
Dar toate acestea ne pot oferi, vreodata, vreo garantie? Tot ceea ce facem premeditat ne duce intr-adevar mai aproape de ceea ce vrem in final? Ne ajuta sa fim mai buni, mai fericiti, sau intamplarile pe care le generam sunt doar niste iluzii care ne ajuta sa "savuram" timpul pe care suntem obligati sa il devoram?
O intrebare al carei raspuns il vom afla cu totii la un moment dat, dar care nu ne va mai putea ajuta cu nimic.
Poate, intr-adevar, lucrurile marunte si aparent lipsite de orice valoare sau semnificatie sunt cele care dau farmec vietii.